Orice produs de curățare care spumează, face clăbuci și curăță conține un surfactant. Săpunărița este un surfactant care crește în mod natural, săpunul este un surfactant natural, iar detergenții sunt sintetici.
“Săpunurile” obișnuite din comerț sunt catalogate ca fiind ”syndent”. Syndent este un cuvânt/acronim care vine de la “synthetic” și de la “detergent”. Fără nicio altă definiție-explicație este clar ce înseamnă, iar el este folosit pentru a denumi un produs de curățare solid sau lichid, care nu este săpun. Asta pentru că este mai comercial ca un produs să fie denumit „syndent”, decât “synthetic detergent”.
Detergenții sunt surfactanți. Surfactanții sunt folosiți în produsele de curățare/curățenie pentru a reduce tensiunea superficială a apei, încât apa să se combine cu murdăria uleioasă și să o spele, să o înlăture (wikipedia).
Săpunul (adevărat 😊) se obține în urma saponificării – reacția chimică dintre o grăsiume și leșie. Și, acum, cu această ultimă propoziție, am creat contextul în care îmi place să reamintesc că acest proces este doar copia a ceea ce găsim în natură. Metoda tradițională de obținere a săpunului mimează surfactanții care se găsesc din belșug, în mod natural, în lumea plantelor.
Săpunurile reprezintă un pas spre simplitate și spre naturalețe. Simplu.
Mai simplu decît acest simplu mai cunosc (în momentul de față) așa:
Leșia (apă + cenușă)
Curățarea/spălarea cu leșie (apă amestecată cu cenușă de lemne): spală și dezinfectează orice: rufe, pardoseli, bucătăria, vasele, obiecte sanitare…dar și părul și corpul. Și nu costă nimic. Pentru mine ăsta e următorul nivel zero-waste&zero-cost. Fără miros, ci doar cu un miros adevărat de curat. Pentru cei care nu cunosc sau nu au auzit de leșie ATENȚIE la proporția în care amestecați cenușa cu apa, că poate rezulta o soluție care arde!!! Testați cu puțină cenușă și multă apă și veți înțelege despre ce zic. Pentru o baie regală aveți nevoie de 1-2 linguri de cenușă curată de lemne (bunica o punea într-o șosetă curată, acum putem folosi acei săculeți de ceai) la o cadă cu apă caldă bine + un sapun natural (de la mine, eventual 😊) și veți umple cada de spumă. Încercați o spălare a părului nu doar cu apă curată și șampon, ci cu o apă “leșioasă” și un șampon natural.
Săpunăriță (Saponaria officinalis)
Spălarea cu săpunăriță (Saponaria officinalis) – sapunărița conține saponină, o substanță activă care face clăbuci. Frunzele, florile și rădăcina acestei plante pot fi folosite ca și săpun. Tăiați mărunt aceste părți de plantă și puneți-le într-o oală cu apă fiartă. După ce a dat câteva clocote, închideți focul și lăsați acoperit 10 minute. Strcurați înainte de folosire.
Acest lichid cu clăbuci oferă o curățare blândă. Poate fi folosit ca un cleaser delicat pentu față și pentru pielea uscată.
De asemena, se folosește și pentru a spăla materiale naturale, fine, în special fibrele delicate de lână.
Saponină mai conțin și: nucile de săpun, ovăzul, quinoa, amarantul, soia, lemnul dulce, busuiocul, fasolea, spanacul, vinul etc.– și ele au un efect mai mare sau mic de spălare, de curățare.
Saponinele apar în mod obișnuit în țesuturile, rădăcinile, florile, fructele sau semințele plantelor a mai mult de 100 de familii botanice.
Când sunt udate și agitate, plantele bogate în saponină crează o spumă bogată care poate fi folosită ca și cleanser blând.
0 Comentarii