SĂPUNUL (o sare) = GRĂSIME (un acid) + LEȘIE (o bază)

unde grăsimea poate fi: un ulei, un amestec de uleiuri, un unt/o untură, un amestec de unturi și cel mai adesea este de fapt un amestec între uleiuri și unturi vegetale și/sau animale.

iar leșia este o “soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc.) obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apă a cenușii de lemn” (dex).

Fără unul din cele două elemente de mai sus (grăsimea și leșia) nu se poate face săpun. Când grăsimea și leșia se amestecă  are loc o reacție chimică – saponificarea – care duce la formarea săpunului și a glicerinei (ca produs secundar).

Toate săpunurile sunt făcute în acest mod, din amestecul uleiului cu leșia.

Dacă un produs nu este rezultatul amestecului dintre ulei și leșie, el nu este, prin definiție, săpun.

Dacă baza este hidroxidul de sodiu (NaOH) – adică soda caustică – se obține un săpun solid.

Daca baza este hidroxidul de potasiu (KOH) – se obține un săpun lichid, moale.

Există mai multe metode prin care se poate obține săpun realizat manual sau (cum îmi place mie să îi spun) – săpun de casă:

1) Metoda la cald (hot process, HP) – săpunul se obține prin fierberea amestecului de leșie și uleiuri. Este metoda tradițională la noi de obținere a săpunului, este metoda folosită de bunicile noastre la prepararea săpunului de casă. La sfârșitul procesului de preparare/fierbere săpunul este gata de utilizat., deși și pentru acest săpun o perioadă de uscare de 2-4-6 săptămâni este benefică pentru că apa se mai evaporă și săpunul devine mai tare.

2) Metoda la rece (cold process, CP) – prin simpla amestecare a leșiei cu uleiurile/unturile se realizează procesul de saponificare, care are loc cu degajare de căldură. Se numește “la rece” pentru că nu este folosită o sursă externă de căldură care să încălzească leșia cu uleiurile. După realizarea amestecului procesul de saponificare este aproape încheiat, acesta urmând să se desfășoare și în urmatoarele 12-24-48 de ore. Aceste săpunuri au nevoie de o perioadă de uscare de 4-6-8 săptămâni. În prezent probabil că majoritatea săpunului handmade de pe piață este realizat folosind această metodă.

Deși în rândul metodelor de obținere a săpunului sunt menționate și metoda topire&turnare (melt&pour, MP) și reprocesarea săpunului (rebatching), din punctul meu de vedere ele nu sunt metode de obținere a săpunului, ci sunt doar metode de reprocesare/procesare/cosmetizare a unui săpun deja realizat (adăugare de parfumanți, coloranți, turnarea în diferite forme etc.).

Pentru săpunurile realizate de mine folosesc atât metoda la cald, cât și metoda la rece. Iar în funcție de săpunul pe care îl fac folosesc ca leșie fie hidroxidul de sodiu (NaOH) – pentru săpunurile solide, fie hidroxidul de potasiu (KOH) – pentru săpunurile lichide, sau o combinație între cele două – pentru săpunul pentru bărbierit, de exemplu.

Însă cel mai important aspect de menționat despre metoda tradițională de obținere a săpunului (metodă care are la bază procesul de saponificare), este acela că ea este o replică a ceea ce găsim în natură.

Metoda tradițională de obținere a săpunului mimează surfactanții care se găsesc din belșug, în mod natural, în lumea plantelor.